joi, 9 octombrie 2014

Cred că vei muri bătrână și singură

Zice lumea că unii s-au săturat de România. Și asta pe bună dreptate. Ştefan Moişanu, un inginer absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare din Iaşi și totodata și antreprenor,  a redactat o scrisoare deschisă în care își expune majoritatea nemulțumirilor și problemelor întâmpinate până acum. Redau mai jos câteva fragmente:

It’s not you, it’s me (Nu este despre tine, este despre mine)

Nu mai merge. Tot am încercat, am crezut că pot, dar am obosit. Vreau să ne despărțim. Ești o țară minunată și sunt convins că într-o zi vei face un alt cetățean foarte fericit. Dar eu trebuie să plec până nu îmi pierd mințile. Acum, la sfârșit, îmi e greu să spun dacă te-am iubit vreodată. Nu știu de ce am fost atât de convins că da, dar am crescut alături de tine și nu mi-am imaginat cum aș putea exista în afara ta. Cele mai frumoase momente din viața le-am avut alături de tine. Mare parte din ce sunt acum, cu bune și rele, e așa datorită ție. Dar și cele mai abisale clipe ale disperării le-am aflat tot de la tine.
...................................................................
Mai ții minte când eram student și mi-am făcut prima firmă? Facturasem 6 milioane lei vechi. Prima mea factură, scrisă pe genunchi la un client care se amuza uitându-se la mine cum încerc să calculez TVA-ul. În două săptămâni mi-ai trimis Garda Financiară care m-a amendat cu 50 milioane lei vechi pentru că nu trecusem numărul contractului pe factură. Le-am spus celor de la Gardă că nu am, că abia am facturat 6 milioane. Mi-au spus că lasă, ai părinți, rude, ești tânăr.
..................................................................
Știi tu oare câte zile am pierdut în templele tale cu ghișee? Am învățat în ele umilința în toate declinările ei și tot nu am fost demn de tine, tot arogant am rămas.
..................................................................

Am muncit cu bucuria și energia pe care numai tinerețea ți-o dau, și pentru că am avut cap și mâini dibace am produs cât pentru a hrăni cei 121 de fii ai tăi ce mi-au fost angajați în anii ăștia. Și din banii pe care i-am facut vânzând roadele muncii mele ți-am pus lunar pe masă o parte frumușică. I-ai luat de fiecare dată fără măcar să zâmbești. Și dacă am fost strâmtorat și nu i-am avut, mi i-ai luat tu singură din buzunar. Și dacă nu îi aveam ți-ai trimis recuperatorii să îi scoată de la mine cu bătaia.
..................................................................
Știi tu oare că mi-am petrecut peste 5000 de ore conducând? Știi tu că era să mor într-un accident? Și toate pentru că nu poți construi drumuri și căi ferate, știi doar să le desenezi ca un retardat pe șervetele.

..................................................................
Cred că vei muri bătrână și singură. Cei care te-au iubit și pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta când nu vei mai putea să le oferi nimic. Și mai cred că îți meriți soarta”.

Întreaga scrisoare o găsiți aici: http://mstefan.svbtle.com/its-not-you-its-me

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu